Maestru Reiki,Maestru Karuna ,Terapia Vindecarii cu Ingeri-Angel Healing Master Teacher.
Totalul afișărilor de pagină
duminică, 21 februarie 2021
Când un om se trezește din punct de vedere spiritual...
sâmbătă, 20 februarie 2021
Fiecare trebuie sa invete sa-si asume responsabilitatea...
joi, 18 februarie 2021
Datoriile karmice in functie de ziua in care te-ai nascut...
miercuri, 17 februarie 2021
Exercițiu de ARMONIZARE CREIER- INIMĂ ( în 3 pași )...
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
marți, 16 februarie 2021
Kundalini...
„Apocalipsa se termină cu viziunea unei
cetăţi celeste, Noul Ierusalim, a cărei pereţi, temelii, porţi sunt
descrise de Sfântul Ioan Teologul. Prin acet oraş curge un fluviu: “Şi
mi-a arătat un fluviu de apă vie, limpede ca un cristal, care ieşea din
Tronul lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul oraşului şi pe cele două
maluri ale fluviului era Arborele Vieţii ce producea de douăsprezece
ori fructe, dând fructul său în fiecare lună şi ale cărui frunze serveau
la tămăduirea popoarelor.”
Cum se făcea că arborele se găsea pe ambele maluri ale fluviului? Dacă
am înţelege lucrurile literar, această descriere nu are nici un sens. În
realitate, acest arbore deasupra unui fluviu e un simbol; există în
noi, şi fluviul, de asemenea, trece prin noi. Pentru că oraşul suntem
noi; şi în centrul acestui oraş – în plexul solar – curge un fluviu cu
un arbore al vieţii pe malurile sale. Plexul solar reprezintă arborele
pe cele două maluri ale fluviului, dar de asemenea şi fluviul însuşi,
această forţă, această vitalitate care circulă prin el. Şi unde sunt
rădăcinile acestui arbore? Acestea sunt cele douăsprezece perechi de
nervi şi de ganglioni dorsali: douăsprezece ramuri care produc
douăsprezece fructe pe an. Aceste douăsprezece fructe sunt legate de
cele douăsprezece semne ale zodiacului.
Să vedem acum proprietăţile acestor fructe. Primul fruct, (Berbecul)
face omul activ, dinamic şi decis. Al doilea (Taurul), dă o mare
sensibilitate, multă gentileţe şi bunătate. Al treilea (Gemenii),
împinge la studiu, incită la a se interesa de tot şi de a călători. Al
patrulea (Cancer), dă o mare mediumitate pentru a capta undele şi
prezenţele cele mai subtile. Al cincilea (Leul), inspiră o mare nobleţe
şi curajul necesar pentru a-i ajuta şi a-i salva pe alţii. Al şaselea
(Fecioara), purifică şi curăţă. Al şaptelea (Balanţa), dă posibilitatea
de a se uni la o cauză divină şi de a stabili în sine echilibrul cosmic.
Al optulea (Scorpionul), luminează asupra morţii şi vieţii de apoi. Al
nouălea (Săgetătorul), dă gustul întrebărilor filozofice şi religioase.
Al zecelea (Capricornul) inspiră putere, autoritate pentru a domina pe
alţii şi pe sine însuşi. Al unsprezecelea (Vărsătorul), dă sensul
universalităţii, fraternităţii între naţiuni. Al doisprezecelea
(Peştii), împinge la sacrificiu, la a suporta suferinţa şi chiar la a
vedea partea bună şi a se veseli.
Iată calităţile fructelor acestui arbore al vieţii, care nu e altul
decât Arborele Sefirotic de care vorbeşte Kabbala, cu sefiroturile:
Keter, Hokmah, Binah, Hesed, Gebourah, Tipheret, Netzach, Hod, Iesod,
Malkout. Kether e sămânţa care conţine toate posibilităţile arborelui;
Hokmah, e sâmburele care care se divizează pentru a lăsa să iasă mica
plantă: Binah; Hesed, este trunchiul; Gebourah, ramurile; Tripheret,
mugurii; Netzach, frunzele; Hod, florile; Iesod, fructul; şi Makout,
sămânţa, care, plantată în pământ, va da un nou arbore. Aici, din nou,
vedeţi o aplicaţie a legii: ce e jos e ca ce e sus, şi veţi înţelege de
asemenea de ce Iisus a comparat Împărăţia lui Dumnezeu (Malkout) cu
grăuntele de seneve, care e minuscul, dar devine un arbore mare, unde
vin să se adăpostească păsările cerului.
Sfântul Ioan spunea că frunzele arborelui vor servi la tămăduirea
popoarelor. Veţi vedea, nu numai fructele arborelui fac miracole, dar şi
frunzele de asemenea, şi chiar şi rădăcinile.
Rădăcinile, înfipte în cele două maluri ale fluviului vieţii de care
vorbeşte Sfântul Ioan, sunt deci ansamblul nervilor şi ganglionilor
situaţi de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. Coloana vertebrală
leagă cerul şi pământul, cerul nostru şi pământul nostru. Izvorul
fluviului se află pe culmea muntelui: “Fluviul, e spus, iese din Tronul
Domnului”. Capul, e cerul şi pântecul pământul. Pe pământ arde un foc
care provoacă din timp în timp erupţii violente vulcanice. Ori, acest
foc se găseşte, de asemenea, la baza coloanei verticale. Acest foc
subteran, legat de pântec şi de sex, este forţa Kundalini. Pentru
moment, coloana vertebrală nu are la oameni decât funcţie anatomică şi
fiziologică; puterea ei spirituală nu e trezită. Numai Iniţiaţii au
reuşit să anime coloana lor vertebrală pentru o imensă muncă spirituală
şi magică graţie trezirii forţei Kundalini.
Forţa Kundalini doarme la baza măduvei spinării, ea este mama care a
creat universul, “cea mai puternică dintre forţe” cum o numea Hermes
Trismegistul. O dată trezită, ea se poate dirija în sus, sau în jos.
Dacă ea se dirijează în sus, fiinţa va beneficia de o mare dezvoltare
spirituală, dar dacă ea se dirijează în jos, aceasta poate să antreneze
rezultate foarte supărătoare. Acel care, fără a fi pur şi stăpân pe el,
trezeşte forţa Kundalini, devine pradă unei pasiuni sexuale dezlănţuite,
care-l antrenează cu o viteză vertiginoasă spre abis, şi unei ambiţii
nemăsurate care îl face să se opună lumii întregi. De aceea este de
sfătuit discipolii să nu fie tentaţi să trezească forţa Kundalini
înainte de a fi lucrat asupra purităţii şi smereniei. Pentru că această
forţă, cea mai puternică dintre toate, poate la fel de bine să distrugă
decât să creeze. În realitate, Kundalini poate fi trezită la mai multe
nivele: putem să o trezim de şapte ori pentru că ea doarme şapte
somnuri, ea e ascunsă sub şapte învelişuri ale materiei.
Într-un anume fel, e uşor să trezeşti Kundalini, dar unde şi cum să o
dirijezi e mult mai dificil şi e chiar esenţialul. Direcţia pe care o va
lua Kundalini nu depinde de voinţa omului, ci de calităţile şi
virtuţile sale. Când şarpele Kundalini se trezeşte, el se îndreaptă spre
partea care îi oferă hrană. Dacă partea inferioară îi oferă această
hrană, acolo se îndreaptă, şi totul e pierdut, e prăpastia, adevărata
prăpastie. În timp ce dacă şarpele e atras de partea superioară, el se
îndreaptă în sus.
Urcarea forţei Kundalini se face prin canalul Sushuma situat în
interiorul măduvei spinării. De o parte şi de alta a canalului Sushuma,
cele două canale Ida (polarizat negativ şi legat la Lună) şi Pingala
(polarizat pozitiv şi legat de soare) se ridică într-o mişcare de
spirale întretăiate. Curentul Ida ajunge la nara stângă şi curentul
Pingala la nara dreaptă. De aceea, exerciţiile de respiraţie sunt
considerate ca cele mai eficiente pentru a provoca trezirea forţei
Kundalini.
Pentru că, astupând nara dreaptă, aspiraţi aer prin nara stângă,
produceţi astfel un curent care trece prin canalul Ida. Acest curent
traversează şi centrul unde doarme Kundalini, centrul Muladhara, şi
produce vibraţii uşoare care tind să o trezească un pic. Astupând nara
stângă, aspiraţi aer prin nara dreaptă, curentul va trece prin canalul
Pingala, şi el, de asemenea, va da câteva impulsuri forţei Kundalini. Şi
aşa mai departe… Deci, practicând în fiecare dimineaţă exerciţiile
noastre de respiraţie, puteţi, încet, să treziţi forţa Kundalini. Dar nu
trebuie prelungite aceste exerciţii.
Când eram în India, am auzit vorbindu-se de tot felul de metode pe care
le foloseau yoghinii pentru trezirea Kundalini. Unele erau incredibile,
până la introducerea unui fir de argint într-un loc pe care nu am să-l
numesc. Unii făceau toate nebuniile pentru trezirea acestei forţe!
Cel mai bun sfat de dat Occidentalilor este de a nu fi tentaţi să
trezească Kundalini, ci de a trăi o viaţă pură, în acord cu legile
divine. Ea se va trezi atunci când va veni momentul, nu trebuie grăbit
acesta. Orice alt fel de a proceda e riscant, pentru că această forţă e
asemenea unui foc, care poate face ravagii distrugând unele organe ale
corpului. Când totul se desfăşoară natural, fără şocuri, omul se
trezeşte în armonie la conştiinţa lumii divine.
… Eu simt în voi o imensă dorinţă de a face eforturi pentru a ajunge la
această trezire a conştiinţei. Puteţi începe lucrul, dar trebuie să fiţi
foarte prudenţi, foarte raţionali, şi să nu vă lansaţi fără o direcţie,
dacă nu, riscaţi să vă dezechilibraţi, să vă distrugeţi. Deci, nu vă
grăbiţi, aceasta va veni cu blândeţe, încet-încet. Tot ce avem aici ca
exerciţii, practică, sunt exerciţii din yoga, care vă vor permite într-o
zi să treziţi forţa Kundalini. Mulţi cred că pentru a găsi
spiritualitatea adevărată trebuie să meargă în India, dar trebuie de
asemenea să ştie că învăţământul Fraternităţii Albe Universale, care e
adevăratul învăţământ a lui Cristos, ne aduce o yoga modernă, adaptată
Occidentalilor.
Înţelepţii Indiei spun că înainte de trezirea şarpelui Kundalini
yoghinul trebuie să-şi elibereze canalul central, Sushuma. Printr-o
viaţă pură, prin exerciţii potrivite, el curăţă acest canal. Această
curăţire e necesară pentru că, odată cu trezirea şarpelui Kundalini, el
începe să activeze întreaga viaţă psihică a omului; este un foc aşa de
intens, care arde tot. De aceea drumul său trebuie să fie eliberat de
toate impurităţile şi obstacolele, pentru ca el să poată trece rapid,
fără stricăciuni pentru om şi să atingă centrul coronal, chakra
Sahasrara.
Şi ce spune Iisus în Evanghelii? “Străduiţi-vă să intraţi prin poarta
strâmtă”, sau “Mai repede trece o cămilă prin urechile acului decât un
bogat prin poarta Împărăţiei Cerurilor” (pentru comentarii asupra
acestor versete, a se vedea “Un nou înţeles al Evangheliilor – colecţia
Izvor). Aceste două fraze au o semnificaţie foarte profundă: ele arată
că într-adevăr canalul central e aşa de îngust, încât forţa care aduce
iluminarea nu poate să treacă dacă fiinţa nu e pură. Dacă aveţi prea
multe lucruri în buzunare, nu puteţi băga mâinile, trebuie să vă
debarasaţi de toate acestea. Vedeţi, yoghinii Indiei, Evangheliştii spun
aceleaşi adevăruri. Ei bine, acestea sunt adevărurile pe care le
aprofundăm în Învăţământul Fraternităţii Albe Universale. ”
Omraam Mikhael Aivanhov
Pentru initieri si terapii, va rog sa-mi scrieti pe adresa de email gabi.gabriela58@yahoo.com
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
luni, 15 februarie 2021
Simțurile și dincolo de ele…
„Fiecare organ de simţ ne procură o parte din cunoaşterea lumii şi e interesant de ştiut cum sunt aceste simţuri ierarhizate. Simţul tactil e specializat în ceea ce este solid, nu atingem nici ceea ce este gazos, nici ceea ce este eteric, un pic lichidele, dar mai ales solidele. Gustul e specializat pentru lichide. Veţi spune: “Ba nu, când pun o bomboană în gură, ea e solidă, şi am totuşi o senzaţie de dulce…“ Ah! Vă voi răspunde că n-aţi studiat bine problema: gustul nu funcţionează decât cu o condiţie, ca ceea ce puneţi în gură să aibe posibilitatea de a deveni lichid graţie salivei. Să luăm acum mirosul. Este un simţ care percepe mirosurile, adică emanaţiile gazoase. Nasul are încă raporturi cu materia, dar cu o materie mai subtilă ale cărei particule plutesc în aer. Mai departe, în cazul auzului, nu mai e vorba de particule materiale, ci numai de unde, vibraţii. Şi la fel este pentru văz. Cu vederea suntem aproape de lumea eterică. Deci, vedeţi, cele cinci simţuri sunt ierarhizate, de la cel mai grosier la cel mai subtil.
Dar dacă vrem acum să pătrundem în lumea astrală, nu ne mai putem folosi de cele cinci simţuri. Ne trebuie un alt simţ, care să fie adaptat, adică capabil de a percepe o materie şi mai subtilă. Toţi aceia care nu au dezvoltat acest al şaselea simţ nu pot şti că există o altă materie, o altă regiune, ei nu bănuie că universul e parcurs de alte vibraţii, care ne pot provoca senzaţii mai vaste şi intense. Pentru a atinge un obiect, trebuie să te afli lângă el. Pentru a-l gusta, de asemenea. Pentru a respira un parfum, putem fi, deja, la o anumită distanţă. Pentru a capta un sunet, distanţa poate fi puţin mai mare… Şi pentru vedere, şi mai mare, pentru că ochii sunt astfel alcătuiţi încât ne permit să primim informaţii şi instrucţiuni de foarte departe. Vedeţi din nou cum natura a stabilit foarte inteligent această ierarhie între cele cinci simţuri. Dar ea nu s-a oprit aici, şi acum alte simţuri trebuie să ne pună în contact cu regiuni mai vaste şi mai îndepărtate.
Cât timp fiinţa umană nu şi-a dezvoltat organele care pot să o pună în contact cu regiuni şi entităţi mult mai elevate, ea nu va cunoaşte mare lucru. Ea va scrie, va vorbi, va explica, va critica, va judeca, dar se va înşela tot timpul, pentru că nu cunoaşte decât o parte a realităţii. Dacă vrea să cunoască întreaga realitate, trebuie să exerseze, să trezească în ea alte facultăţi pe care le poseda şi înainte, dar care dorm, aşteptând să fie utilizate. Într-o epocă foarte îndepărtată, când omul nu intrase cu adevărat în posesia corpului său fizic, tradiţia iniţiatică spune că trăia tot timpul dedublat, în afara corpului său… Mai târziu, când spiritul său a început să coboare progresiv în materie, el şi-a dezvoltat facultăţi care îi permiteau să lucreze asupra materiei (cele cinci simţuri), în timp ce slăbeau facultăţile sale mediumnice. Dar nu le-a pierdut, le posedă încă.
Priviţi copiii. Până la vârsta de şapte ani nu sunt complet intraţi în corpul lor fizic: aceasta reflectă perioada când umanitatea era în acest stadiu de evoluţie. În acea perioadă, oamenii vorbeau cu spiritele naturii şi cu sufletele morţilor, comunicau cu ele, le întâlneau, şi când mureau ei înşişi, nu ştiau dacă sunt morţi sau vii. Lumea invizibilă, lumea spiritelor era pentru ei cea mai mare realitate; ei pluteau în atmosferă ca şi cum ar fi fost imateriali, şi numai din când în când reintrau în corpul lor fizic. În aceste condiţii, ei nu erau pregătiţi să lucreze asupra materiei. Ori, în evoluţia lor trebuiau să treacă prin aceasta. În prezent, oamenii au ajuns să aibă mijloace intelectuale formidabile pentru a domina materia, dar în acelaşi timp au uitat de existenţa lumii spirituale, au rupt contactul cu ea. La unii, desigur, a rămas o amintire, o intuiţie, dar majoritatea a uitat.
Există două forme de cunoaştere: intelectuală şi spirituală, deci dacă le-am putea dezvolta pe amândouă, e cu atât mai bine. Nu trebuie să uităm că natura însăşi, adică Inteligenţa cosmică are punctul ei de vedere asupra evoluţiei omului: ea a plănuit dezvoltarea fiinţei umane în cele două sensuri, spre materie şi spre spirit. Dar cum e foarte dificil de dezvoltat cele două părţi în acelaşi timp, ea a dat omului secole şi milenii pentru a lucra într-o singură direcţie, lăsând câteva căi deschise în cealaltă, pentru a nu împiedica evoluţia sa spirituală. Deci, pentru epoca actuală, Spiritul cosmic a decis de a permite oamenilor de a se dezvolta în domeniul senzaţiilor, al vederii, al auzului, etc… El îi lasă pe oameni să coboare în materie pentru a o poseda, a o atinge, a o explora, a o cunoaşte, şi mai cu seamă pentru a lucra cu ea.
Nu vă miraţi, aşa este, e un pasaj. Spiritul uman e obligat să coboare, din ce în ce mai profund, în materie pentru a o cunoaşte, pe punctul de a pierde toate amintirile patriei celeste unde trăia în trecutul îndepărtat. Dar, cunoscând din ce în ce mai bine materia, el a făcut numeroase achiziţii, şi mai ales a început să-şi domine materia lui proprie. Pe moment, desigur, numai o mică minoritate este capabilă de aceasta, dar pentru om, scopul existenţei terestre este de a coborî în corpul fizic ca să intre în posesia facultăţilor sale şi să le utilizeze pentru a lucra asupra lumii exterioare.
Când spun că spiritul uman “coboară în materie”, subînţeleg în primul rând în corpul fizic, pentru a se instala, pentru a-l lua în posesie şi a pentru a-i deveni stăpân. Apoi, după ce s-a instalat, el lucrează la rândul său asupra mediului exterior. Aici, de asemenea, manipulează lucruri: el transformă, construieşte, distruge… E o perioadă de involuţie, de coborâre în materie. Dar cum Spiritul divin are proiecte grandioase pentru fiinţa umană, El nu o lasă să coboare indefinit, să se scufunde complet, să piardă contactul cu Cerul şi să-şi uite originile. De îndată ce va atinge un stadiu suficient de posesiune de sine, de stăpânire a propriului creier, a propriilor membre şi tuturor facultăţile sale, de cunoaştere a tuturor proprietăţilor elementelor, atunci alte influenţe, alte forţe, alţi curenţi vor începe să o poarte, să o ridice, şi, progresiv, ea va regăsi facultăţile pe care le poseda în trecut: va cunoaşte în acelaşi timp şi materia şi spiritul.
Se spune în Geneză că Adam şi Eva au mâncat din fructul Arborelui Cunoaşterii Binelui şi al Răului. Aceasta semnifică că nu au vrut să se mulţumească cu cunoaşterea spiritului, şi că au vrut de asemenea să coboare în materie; au început atunci să coboare, şi aici, prin bucurie şi suferinţe, prin sănătate şi boli, studiază – mai mult răul – de milioane de ani. Depindea de ei să rămână sus, în Paradis, să nu fi mâncat decât fructele Arborelui Vieţii eterne, dar, împinşi de curiozitate, au vrut să vadă ce era jos, şi atunci au început să sufere de frig, de obscuritate, de boli şi de moarte.
Omenirea îşi continuă, încă, coborârea… Anumite religii numesc această coborâre “păcatul originar”. Dar o putem interpreta, de asemenea, ca un studiu în care fiinţa umană a vrut să se lanseze. Da, acest Arbore al Cunoaşterii Binelui şi Răului, reprezenta nişte studii de făcut, nişte studii forte dificile, pentru că omul trebuia să înfrunte o materie din ce în ce mai densă. Dar ce era rău în asta? El a ales să coboare să se instruiască, şi a coborât; acum e adâncit în studiile sale până la gât, pe cale de a-şi da seama în ce infern s-a băgat. Pentru moment, el studiază răul, dar într-o bună zi va urca înapoi pentru a studia binele.
Eu cunosc proiectele şi planurile Inteligenţei cosmice, ştiu că atunci când oamenii vor stăpâni şi domina materia graţie celor cinci simţuri, ei vor începe să se avânte spre înălţimi pentru a-şi dezvolta simţurile spirituale. Deci, cei care doresc să avanseze pe drumul evoluţiei, să înceapă să reducă din senzaţiile pe care le încearcă prin cele cinci simţuri pentru a căuta de acum înainte în ei înşişi. Înăuntru e vastitate, bogăţie… trebuie numai să căutăm! „
Omraam Mikhael Aivanhov
Pentru initieri si terapii, va rog sa-mi scrieti pe adresa de email gabi.gabriela58@yahoo.com
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella





