Rămâne bine stabilit că atunci când un om gândeşte, emite şiruri
nesfârşite de forme-idei, care părăsind fiinţa umană se propagă prin
spaţiu. La ieşirea din corpul duhului, ideile penetrează materia
eterică, aflată peste tot în univers. Din această cauză materia eterică
ce umple universul intră în vibraţie ondulatorie, sub forma unor sfere
concentrice. Materia fluidică a spaţiilor nesfârşite este asemănătoare
apei unui imens ocean. Prin urmare undele fluidice mentale pot fi
comparate cu undele create de o piatră aruncată în apă, unde care pe
măsură ce se îndepărtează de locul contactului dintre piatră şi apă,
pierd tot mai mult din amplitudinea oscilaţiilor. Fenomenul propagării
formelor-idei se aseamănă şi mai mult cu vibraţiile produse de limba ce
loveşte clopotul unei biserici, vibraţii care pun în mişcare aerul ce se
mişcă sub forma unor unde sferice concentrice.
La fel se petrece şi cu gândirea noastră. Ea joacă rolul clopotului,
care, vibrând, pune în vibraţie materia subtilă mentală, risipită în
universul nostru. Aceste unde ale materiei mentale întâlnesc mii şi
milioane de alte unde, trecând unele prin altele fără să-şi perturbe
vibraţiile şi fără să-şi devieze sensul mişcării. Fenomenul se aseamănă
cu fenomenul fizic numit interferenţă, când undele de lumină trec unele
prin altele fără să se deformeze. Se înţelege că puterea de propagare a
undelor mentale este direct proporţională cu puterea prin care ideile au
penetrat această materie şi au pus-o în mişcare; la rândul lor, ideile
vor avea o vibraţie, o forţă, cu atât mai mare, cu cât ele aparţin unei
game mai înalte din seria nesfârşită de idei create de duh.
Anumite împrejurări – ca de exemplu apropierea de sistemul nostru a
unei comete, stările de opoziţie sau conjuncţie ale unor planete,
efluviile magnetice mai mari ori mai slabe ale stelelor etc. – produc
agitaţii în oceanul fluidic al universului. In acest caz, propagarea
undelor ce vor purta ideile emise de duh va fi, oarecum, paralizată. In
Cer totul se petrece asemănător ca şi pe pământ. Aceleaşi legi domnesc
în toate lumile, de toate gradele, bineînţeles adaptate mediului
respectiv. In zilele când magnetismul cosmic, solar sau planetar este
mai mare, aerul e agitat şi sunetul clopotului de la biserică moare la o
mică distanţa de el. Daca aerul e liniştit, vibraţiile clopotului se
propagă în depărtare, fiind auzite până în satele vecine. Acelaşi
fenomen se petrece şi cu propagarea ideilor noastre prin spaţiu. Când
atmosfera mentală este calmă, gândirea noastră e purtată pe undele
materiei mentale, până la locul destinat, impresionând destinatarul
gândului nostru. Ziua, din cauza căldurii solare, aerul vibrează.
Datorită curenţilor fluidici se produc agitaţii în atmosfera materiei
mentale, motiv pentru care gândirea noastră nu străbate prin oceanul
fluidic decât foarte greu şi la o distanţă apropiată. Noaptea, când
aerul este mai liniştit şi materia gândurilor e mai calmă, ruga noastră,
sugestia noastră, poate străbate prin oceanul fluidic la distanţe de
zeci de ori mai mari decât în timpul zilei. Iată de ce se recomandă ca
rugăciunea să o înălţăm la miezul nopţii. Ea va străbate spaţiile până
la Soarele nostru, de unde anumite duhuri, îngeri-solari, au datoria să o
transmită mai departe, prin tot universul, până la centrul Sferei
divine, sediul Tatălui creator.
Când un om analizează ceva, face o reflexie, meditează asupra unei
probleme oarecare, el creează idei. Ele neavând nici o destinaţie,
ieşind din corpul eteric al omului, vor rămâne în jurul său, formând o
atmosferă de gânduri în jurul capului. Cât timp acest născocitor de idei
va fi activ, preocupat de diferite probleme ale vieţii, aceste idei nu
vor avea nici un rol, nu pot produce nici un efect; insă de îndată ce
creatorul lor va fi liniştit, cu mintea liberă, aceste idei, prin
vibraţia lor, vor pune în vibraţie materia sa mentală, generând idei
similare, cu aceleaşi forme, muzică şi culori, care emise în afara lor,
le vor întări pe cele preexistente. Acum forţa lor a devenit dublă. Cu o
alta ocazie, ideile vor lucra din nou asupra mentalului acestui om, şi
gândul său va fi preocupat mereu de aceleaşi idei, bune sau rele, până
într-o zi, când îl vor decide la o acţiune corespunzătoare acelei
gândiri sau serii de idei.
Pentru a ilustra şi mai bine influenţa gândului asupra noastră, să
luăm două exemple. Cineva a fost nedreptăţit sau păgubit de un altul. In
mintea păgubaşului sau a nedreptăţitului s-a născut ideea de ură, de
răzbunare. Această gândire a dat naştere unor forme-idei, care stau în
preajma lui. Din timp în timp, aceste forme-idei se furişează în
interiorul, în mentalul său, iar spiritul, amintindu-şi de paguba, de
nedreptatea ce i s-a făcut este răscolit de ideea răzbunării. Gânduri
noi întăresc pe cele dintâi, până când ideea urii şi a răfuielii,
lucrând mereu asupra mentalului său, îl determină să execute fapta
răzbunării, ce îi încolţise în minte. Astfel, într-una din zile,
loveşte, rănind grav, sau ucigând pe cel care l-a nedreptăţit.
Nefericitul crede că şi-a făcut dreptate, uitând că nu are dreptul să
judece faptele omului pedepsite sau nepedepsite de legile omeneşti.
Iată de ce se impune să examinăm din timp în timp, ce fel de idei
aleargă prin mintea noastră, şi de îndată ce constatăm că ele sunt de o
calitate inferioară sau josnică, să trecem la alte idei, adică să căutăm
să le gonim din mentalul nostru, pentru a nu ne mai influenţa. Dar este
posibil ca gândul nostru să fie destinat pentru o anumită persoană. In
acest caz, această formă-gând se îndreaptă, prin spaţiu, asemenea unui
glonţ, până la persoana respectivă, şi dacă o va găsi liberă, se va
introduce în corpul gândurilor ei şi de acolo va lucra asupra
spiritului, producând anumite efecte, după natura şi destinaţia
formei-gând. Dacă persoana destinatară este ocupată, forma-gând va sta
în preajma ei până în momentul când, devenind liberă, se strecoară în
interior şi o influenţează.
La fel, gândurile de iertare se duc ca o săgeată catre persoanele
destinate, dar e posibil la unele persoane, din cauza naturii lor
răutăcioase, mintea fiindu-le mereu într-o furtună, sa respinga
formele-idei de iertare. Ele revin la autorul lor, dar în drumul lor de
întoarcere – pe firul magnetic pe care au fost emise – atrag din spaţiu
fluide mentale de acelaşi grad superior, acoperind cu binecuvântare
emiţătorul. Acest om iertător a rupt orice legătură karmică cu acel
spirit inferior, pentru că l-a iertat, iar pentru gestul său sublim a
fost urcat pe o treaptă spirituală superioară.
Amintiţi-vă mereu că cea mai mare forţă din lume este ideea sau
gândul. Cu gândul a creat divinul Tată tot ce vedem şi nu vedem, dar
ideea cea mai sublimă este rugăciunea. In bucurie, mulţumiţi prin rugă
Tatălui, în nenorocire, înălţaţi-vă gândul la Cel care conduce şi ţine
în mână tot universul. Ideile rugăciunii se înalţă spre Centrul divin şi
de acolo coboară o rază strălucitoare, care te scaldă dându-ţi sănătate
în boală, ajutor în primejdie, mângâiere în durere, linişte şi pace
sufletului tău zbuciumat.
Transmiterea şi puterea gândului a fost cunoscută cu mii de ani în
urmă de marii preoţi din India, Chaldeea şi Egipt, dar dezvăluirea ei se
pedepsea cu moartea, deoarece, dacă prin puterea gândului înţeleptul
putea face bine, omul nepriceput putea face cel mai mare rău semenului
său. Legile divine nu sunt scrise peste tot, dar încălcarea lor aduce
asupra celui care a păcătuit toata greutatea lor. Vai de duhul care va
întrebuinţa puterea gândului pentru a nenoroci pe altul!Exista cazuri cand prin puterea gândului, a rugăciunii, se poate vindeca
un bolnav. In diferite centre parapsihologice de pe glob se recurge la
vindecarea sau eliberarea de vicii pe calea magnetismului, dar tot prin
intermediul ideii. In acest scop, bolnavul este adormit, hipnotizat de
către un magnetizor. După ce a fost complet adormit, i se spune: „Ai
fost bolnav, dar de acum boala va trece, mâine vei fi mai bine, poimâine
mai uşurat, iar peste trei zile vei fi complet vindecat.” Dacă e vorba
de un viciu, i se sugerează să nu mai bea, să nu mai fumeze, să nu mai
fure etc. De cele mai multe ori, dacă n-au intervenit alte împrejurări,
această metodă a dat rezultate frumoase.Ca orice în lume, obişnuinţa, buna educare duc la perfecţiune. Astfel şi
corpul mental trebuie silit să lucreze ordonat, atent şi metodic.
Suntem chemaţi să facem tot posibilul ca materia mentală să devină din
ce în ce mai fină. In acest scop, vom hrăni corpul mental cu ideile unor
conferinţe morale, ştiinţifice şi filosofice. Vom citi lucrările de
seamă ale marilor gânditori ai omenirii. Dar mai presus de toate, ceea
ce contribuie cel mai mult la fabricarea şi subtilizarea materiei
mentale, este propria noastră gândire, reflectarea la ceea ce am făcut
şi urmările ei, reflectarea la ceea ce va trebui să facem şi analizarea
sub toate aspectele a efectelor ce vor urma. De la actele şi vorbele
noastre, vom trece la vorbele şi faptele celor cu care am venit în
contact. Care e dedesubtul vorbelor şi faptelor, de ce au procedat aşa
şi nu altfel, ce au vrut ei să zică etc. Deosebit de mult se dezvoltă
puterea gândirii noastre, când examinăm natura şi ordinea din ea.
Gândind mereu la probleme abstracte, filosofice, ne vom
obişnui într-o asemenea măsură cu acest grad înalt de gândire, încât
ideile banale sau josnice ne vor provoca neplăcere. O conversaţie
trivială ne va determina să plecăm din acel mediu. Obişnuit cu adevărul,
mentalul nostru nu mai e capabil să emită minciuna. Cantitatea de
cunoştinţe acumulate ne face mai înţelept, aşa că zâmbim de milă când
primim explicaţii şi argumentări care denotă o desăvârşită ignoranţă a
naturii omeneşti şi a legilor naturii. Spiritul se va ascuţi într-o
asemenea măsură, încât prin inducţie sau prin deducţie, întrevedem sau
descoperim adevărul în toate situaţiile şi împrejurările cele mai
complexe.
fragment Din tainele vietii si ale universului – Scarlet Demetrescu
Pentru initieri si terapii, va rog sa-mi scrieti pe adresa de email gabi.gabriela58@yahoo.com
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.gabriella.
